Am rezistat tot timpul asta...am rezistat fizic pentru ca psihic,m-am distrus singura. Stii cum e sa te pui in pat in fiecare seara si aceleasi momente sa le retraiesti iar si iar in mintea ta..pentru ca pur si simplu nu poti sa iti e gandul de la ele? eu una stiu ..stiu cum e cand nu poti scoate pe cineva din sufletul tau si te saturi de asta,stiu cum e cand vrei sa ai pe cineva anume langa tine in fiecare seara sa te sarute de noapte buna..., stiu cum sa nu poti sa mananci,sa nu poti sa dormi....sau mai bine zis sa iti fie frica sa dormi,pentru ca stii ca vei avea acelasi vis iar si iar si iar .
Am rezistat,nu stiu cum...,am iesit in oras cu prietenii,am avut si alte relatii ..dar nu putea pur si simplu ,orice as fi facut ma simteam ca si cum il tradam,auzeam in mintea mea vocea lui spunandu-mi "ma iubesti ? de ce stai cu asta ? " si atunci lua totul sfarsit... Am avut chair o perioada in care uitasem..pentru cateva zile uitasem parfumul lui ,vocea lui , sarutul lui ...dar visele mi-au adus inapoi amintirea..Atat de multe vise...mult prea multe.. supradoza de vise e ucigatoare..e genu care iti insenineaza noptile si iti distruge zilele si sufletul. Cand eram cu ceilalati afara,ma prefaceam,simulam un zambet fals,doar pentru nu a arata si lor cum ma simt intradevar ...era de ajuns cum ma simteam eu ,de ce sa afle si ei starea mea. Nu aveau cum sa stie ,tot timpul "wai ce bine iti sta parul . Ce frumoasa esti...parca ai mai slabit " - cand defapt eu muream putin cate putin pe dinauntru .
Ce pot sa fac daca lucrurile care ma tin calma ...dauneaza grav sanatatii.
Am rezistat cat am putut ...am incercat sa nu de'a p'afara paharul,sa il mentin in echilibru ...dar atunci in seara aceea nu a fost nevoie decat de un cuvant ca sa erupa vulcan din inima mea.
Si am plans..ore intregi de plans frenetic ,plansul ala adevarat din care cu greu te opresti ... O noapte intreaga am plans ,iar de dimineata razele soarelui imi stergeau lacrimile mascate de fardul ipocrit ce era intins pe obrazul meu ...
Am plans si a doua zi ... m-am simtit ca ultimul om de pe pamant,m-am simtit moarta pe dinauntru,de data asta fara un remediu de inviere...eram saturata de starea asta,numai puteam sa suport...vroiam sa ii pun capat ..dar nici macar curajul asta nu l-am avut...macar sa duc pana la capat ce am inceput :(da supradoza... Eram in starea aia de amorteala a mintii,in care numai realizeam nimic,nici cate pastile iau,nici ce pastile iau ,nici daca iau suficiente cat sa numai ma trezesc,sau daca iau prea putine si ma chinui ....Numai gandeam,simteam cum alta mana atingeau pastilele,nu a mea. Nu e absurd cum poti renunta la tot doar pentru ca o voce in cap iti tot repeta "nu poti,nu poti ! " .
Vroiam sa cred ca de tine nu imi va fi dor , pe lumea cealalta ...numai stiu nimic din momentul in care deja ajunsesem la a 20a pastila .... simteam cum totul in jurul meu se prabuseste sau eram eu ...parca pluteam pe alta lume,parca numai simteam nimic...sau defapt simteam ...simteam cum imi iese stomacul pe afara..si am vomitat : Enorm de mult...simteam cum se rupe ceva in mine...dar tot nu adormeam,eram treaza,ma chinuiam vroiam sa tip de durere si nu puteam : dar a trecut totul repede...lasandu-mi doar amorteala in urma.Moartea nu si-a facut aparitia,da nici viata...
Si oricum nu cred ca stii,si nici nu vrei sa cunosti o durere atat de mare ...incat ma face sa vreau sa plec dintre cei vii :(
