De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Operatie pe suflet deschis :|



Intr-o ora intru in operatie,si sper ca doctorii sa-mi scoata tot ce simt pentru tine ! La asta ma gandeam in timp ce ma indreptam spre spital.Traficul din bucuresti era infernal,dar ma bucuram pentru ca cu cat aveam mai mult timp in care eram constienta cu atat mai bine,aveam timp sa imi intiparesc si mai bine in minte chipul lui,vocea lui,zambetul lui,felul in care ma strangea in brate ca si cum as fi fost numai al lui,suavitatea vocii lui cand imi spunea ca ma iubesti. Aveam timp sa imi reamintesc fiecare minut petrecut cu el. Incercam sa imi amintesc modul in care ma privea la inceput,felul in care ma tinea de mana...dar nu reuseam pentru ca de fiecare data cand el era in mintea mea nu-mi veneau in cap decat ultimele lui cuvinte,atat de dure incat au distrus o inima in seara aia....au transformat-o inapoi in gheata.

A rostit cuvinte ce au durut mult prea tare,cuvinte ce probabil le meritam mai mult sau mai putin...cuvinte ce pot raci imediat un suflet cald. Iar atunci inima mea a inceput sa riposteze,o reactie frecvent intalnita,protejandu-ma de durere,simtind in schimb o amorteala a inimii,a mintii. Asa numita anestezie emotionala-starea care ne invalui atunci cand viata ne da prea multe palme. Ma auzeam spunand ca "nu simt nimic! ".... Un gand chinuitor urmat apoi de o avalansa de ganduri care m-au trezit din somnul anesteziei.Auzindu-ma apoi spunand "eu sunt de vina!"

In timp ce eram in salon asteptand sa treaca minutele pana cand aveam sa intru in operatie,ma gandeam ca nu as vrea sa mai ma trezesc...sincer imi era frica sa ma trezesc,iar frica mea se adeverise durerea inimii mele era mult mai mare decat durerea operatiei in sine.Nu vroiam calmante pentru durerea aia.Vroiam calmante pentru inima.Exista asa ceva? sa poti sa iei niste pastile si sa uiti toate sentimentele pentru o persoana?Exista injectii pentru anestezie emotionala? Putem sa scoatem cu bisturiul sentimente,ganduri,amintiri care dor? Dar suntem oameni iar noi nu operam cu bisturiul ci cu ganduri care pot taia mai rau,nu avem pansament ci doar speranta,nu aveam cum sa coasem la loc ca rana sa se sudeze mai usor ci o lasam sa se vindeca in timp,si intotdeauna raman cicatrici care le purtam cu noi toata viata.

Eram nervoasa,in timp ce asteptam zbuciumul inimii mele se accentua si ma intepa iar si iar.Tot ce doream era sa iti aud vocea sa ma linistesc,sa-mi spui ca o sa fie bine si ca ma astepti la iesire.....dar nu a fost sa fie asa. Durerile sunt mari si nu au numar,si vazundu-ti fata in amintirile mele ma chinuiam sa nu clipesc,ca nu cumva sa imi curga o lacrima pe obraz,ca nu cumva sa vezi ca sunt la necaz...De-ai putea patrunde in ochii mei nu m-as mai chinui!

In timp ce eram pe patul de operatie ultimele mele momente de constiinta ti-au apartinut tot tie...

Doctorul:"Simti cald?"

Eu:"da..."

Doctorul:"o sa adormi imediat,n-o sa simti nimic." ---- "ai prieten?"

Eu:"nu chiar,am avut"

Doctorul:"ti l el?"

Eu:"da mult..."

Doctorul:"uite cand te trezesti o sa fie langa tine! Acum numara pana la 10 si o sa adormi"

Eu:"n-o sa fie..." iar in ultimele secunde am avut grija sa imi reamintesc singura in gand ca te iubesc ..."te iubesc,te iubesc,te iubesc...."

si am ramas inconstienta...

duminică, 15 noiembrie 2009

satula de scarbe care mint frumos :)


O zi pierduta in fum de tigare si bere,muuulta bere! nu cu o mare de prieteni cum ar fi de asteptat,ci singura!


Defapt ce prostii vorbesc..acompaniata de episoadele 7th heaven 8->. Pentru unii- o zi pierduta fara rost,pentru mine-o desfatare a sufletului meu ratacit printre replici de despartire,sperante derizorii si jocuri de cuvinte fara sens...


Winamp-ul o ia razna si piesa pusa pe repeat se incheie brusc.Imi scapa un"la naiba cu programele astea!" si indreptandu-ma spre calculator incep acordurile de chitara atat de cunoscute mie..."piesa noastra"-asta da destin!


Ma conformez cu gandul ca cineva face lucrurile in asa fel incat sa ma tina treaza in realitatea mea!dealtfel prea multa depresie strica si in plus,cine ar sta o zi intreaga sa tina companie peretilor daca nu eu ?"eeh..tot e ceva?",imi spun amuzanta,ma intind pe canapea si parca acum numai pot sta asa linistita.


Trebuie sa ma misc,sa fac ceva!din casa nu pot iesi,nu am mai facut-o de mai bine de o saptamana(deja m-am conformat ideii).


merg in bucatarie si prietenul meu cel mai misel, imi face cu ochiul:frigiderul! imi tin pofta in frau si imi iau in schimb o bere.Niciodata nu mi-a placut berea atat de mult ca acum,cand prietena cu singuratatea,ciocnesc un pahar imaginar cu ea!


Se termina sursa de buna stare si merg la frigider sa imi mai iau o doza-la propriu...de aici s-a rupt filmul !




niciodata nu am privit lucrurile cu atata lipsa de culoare ca acum...


numai sunt in stare sa ma bucur macar o ora pe zi,din orice motiv oricat ar fi ele de neinsemnat! macar 10 minute,sau unul singur! nu vad altceva decat dezastru,ma inchid in nefericita mea cochilie si refuz sa primesc ajutor si refuz sa ies la lumina..de fapt,sunt aproape convinsa ca numai exista lumina pentru mine!


"nu fericirea nu a fost facuta pentru mine !",asta imi tot repetam si ma multumeam cu a ma complace vechilor?(deja) obiceiuri:mancam multa ciocolata(ma calma),pierdeam noptile uitandu-ma la filme si ziua intreaga dormeam. Caci nu vreau sa va vad,nu vreau sa vorbesc cu voi ! sunt inconjurata de o lume din care nu pot gasi o usa de scapare. Toti mi-ati dovedit ca decat sa am incredere in voi mai bine raman doar eu,singura.




d'altfel sunt doar o fetita singura,intr-o lume nesigura si fara niciun erou !


am scris asta acum ca a ploua afara...si am un zambet intors,adica de toamna :(

duminică, 8 noiembrie 2009

Erai atat de ezitant..de atent..si totusi acelasi:|


Daca m`ar fi intrebat cineva ce am facut in saptamana asta de cand ne`am despartit as fi raspuns: "am trait cu el in gand!" -Da asa a fost...duminica plangeam in singuratatea casei mele,si imi aminteam de tine...vorbeam cu o prietena ceva banala,dar pentru mine in momentul ala era esential caci aveam nevoia sa ma asculte cineva sa ma faca sa ma simt mai bine...dar se gaseste altcineva care sa imi mai trimita niste versuri mult prea adevarate si mult prea bine nimerite...versuri ce imi amplifica proasta dispozitie si imi mai aduceau lacrimi in ochii. Se mai gasea cineva sa ma intrebe "numai esti cu el ?:O " -woow...!! da numai sunt cu el : "cuumm ?:O de ce ?:O " . Pff culmea de ce nimeni nu intelege ca intotdeauna intrebare "de ce " vine exact in momentul nepotrivit....nu aveam nevoie sa povestesc iar si iar de ce numai sunt cu el,cum s-a intamplat,cand.Aveam nevoia sa ma intrebe cineva "cum te simti ?" ....

Luni...ziua pe care o urasc...pentru ca incepusem saptamana de data asta fara vocea ta.Eram obisnuita sa fi prima persoana a carei voce o auzeam in fiecare dimineata...dar in dimineata aceea nu ai mai sunat.

Marti...un inceput de zi si mai prost...caci cu o seara in urma te visasem...iar in visul meu ma iubeai. O zi de tot cacatul...pentru ca traiam cu imaginea ta din visul meu in cap. Dar am vorbit cu tine prin mesaje..ce usurinta.Erai ca un drog...pe care il luam doar atunci cand mi se permitea ...

Miercuri...ti-am auzit vocea mult mai linistita...

iar in fiecare zi cand vorbeam cu tine pe mess sau prin mesaje mi se parea ca numai erai acelasi...numai erai atat de prezent in discutiile noastre ca atunci cand eram impreuna..poate eram un deranj pentru tine.Mai bine taceam !

Vineri- Zambeam...imi aprindeam tigarea si te priveam.Pentru ca erai acolo...pe o banca in parc langa mine ca inainte.Dar numai era la fel.Era atat de ezitant,de atent si totusi erai tot acelasi.As fi dat orice pentru inca o zi in bratele tale,iar acum te aveam si trebuia sa profit.Probabil ca eram prea tupeista sa stau asa in bratele tale...desi numai era nimic intre noi.

Dar tu erai langa mine,si eram fericita in bratele tale incat pierdusem controlul iar lacrimile imi invadau obrazul...numai vroiam altceva,vroiam doar sa se opreasca timpul in loc.Te`ai aplecat si m`ai luat in brate...exact cum imi aminteam.Ma uitam in ochii tai,ma tineam strans de trupul tau...si simteam fiecare miscare pe care o faceai..vocea ta calda. "stii ca azi faceam 4 luni?" el-"a da am fi facut" ... Iar apoi a urmat din nou o pauza in care trase usor aer in piept,si-mi oferi o privire blanda si conspirativa,ca intre fosti iubiti!

joi, 5 noiembrie 2009

Te-am visat...


Ciudat...caci nu credeam ca o sa te mai visez.Dar,da ! S-a intamplat.Cand m-am trezit,am dat nas in nas cu realitate,caci am intins mana dupa tine in pat si nu erai acolo.Oare ai plecat,sau nu ai fost niciodata acolo?E trist cand ma gandesc ca ai fost doar in imaginatia mea.Pentru o clipa te-am avut...apoi iar te-am pierdut.
In vis...ma iubeai,in vis tot "bebe" imi ziceai.In vis ma atingeai cu mana ta calda pe fata si imi dadeai paru la o parte.Apoi m-ai intrebat daca te mai iubesc iar eu am dat din cap insemn de da...apoi m-ai sarutat si mi-ai zis ca ma iubesti si tu ... Mai luat in brate si m-ai strans tare,ca si cum vroiai sa fiu doar a ta...dar nu a fost intradevar asa.Totul s-a intamplat doar in visul meu..acolo in lumea mea unde eram doar tu si eu si nimic nu ne mai despartea.
Ma intreb daca stii intradevar ce se intampla cu mine,daca iti poti da seama doar prin felul in care vorbesc cu tine.Dar nu caci tu in convorbirile noastre esti absent...Sunt curioasa daca iti mai aduci aminte acel ceva frumos care ne-a legat,sunt curioasa daca ai uitat privirea mea.Pentru ca eu cu singuranta nu am uitat`o pe a ta...si sincer imi e dor d ea...


Baby in every night I realize that you are still in my mind...and I will try not to cry:

I realize that you ignore me and that has no sense...

....astept doar clipa in care ma vei strange iar in brate si imi vei spune "iubita totu va fi bine,eu voi fi langa tine" :)

luni, 2 noiembrie 2009

Cand totul se termina!


Cand totul s-a terminat...si toti stiu asta..si realizezi ca esti ultima care accepta sa vada sfarsitul...incepi sa-ti aduci aminte de tot cea fost mai placut...niciodata cand iti dai seama ca totul s-a terminat nu iti amintesti ce e mai rau...

Nu! De ce sa faci asta? In schimb iti revin in minte toate lucrurile frumoase care s-au intamplat-- primul sarut,prima imbratisare,primul zambet impartasit, "prima" mereu...

Lucrurile rele raman undeva in spate...si iti dai seama ca nu ele te fac sa plangi.Ceea ce te face sa plangi este frumusetea clipelor de care nu vei mai avea parte.Si acum incepi sa te minti,sa zici ca se vor mai repeta...Dar...cine stie ?

Poti sa continui sa te prefaci ca nu iti pasa,dar iti dai seama ca nu minti pe nimeni.Nici macar pe tine nu te poti minti! Si acum ca stii ca totul s-a terminat.Acum ca stii ca totul depinde de trecerea timpului,stai intinsa in pat...lumina albastra intra prin fereastra...cu gandul incerci sa trimiti catre el o raza de emotie...dar... Acum stai,cu lacrimi in ochi,si te gandesti ca "nu o sa"

- n`o sa mai va sarutati

- n`o sa mai te tina in brate

- n`o sa iti mai zica "te iubesc"

- n`o sa...

Cunosti aceste lucruri nu ?Ai avut parte de ele...iti e greu fara ele?E greu sa numeri cate "nu o sa " exista acum...cate unul pentru fiecare loc liber ramas acum in sufletul tau! Simti si tu ca acum poti sterge tot ceea ce a fost rau intre voi...stiti ca totul a trecut,desi rana ramasa in suflet e inca vie !

Ai face ceva ? Ai schimba ceva ? Ai face orice?

stai...citesti...scrii,lacrimi iti curg...tot ce iti vine in minte devine insuportabil.Dar...dupa un timp durerea devine un adevarat omniprezent...devine ceva firesc...esti deja obisnuit numai cand trebuie sa te prefaci fericit...numai cand esti cu ceilalti...si..devine suportabil !

Ramanem prieteni daca vrei,daca poti,daca pot...




Era joi spre vineri ma iubea pan` la cer si inapoi...doua nopti mai tarziu nu puteam sa zbor,sau sa mai fiu:


Hotarasem cu doua zile in urma ca il voi parasi.Ca voi alege un drum pe care voi merge singura.Desi am luat decizia asta,nu ma pot gandi la un alt"el", la un alt"noi".Caci inca imi pasa de el,inca mai tin la el,si stiam ca tot aveam sa plang acum sau mai tarziu...


Cateva ore pe zi si cateva glume,nu era nimic special,si stiam asta.Acum,pe bune, zi-mi tu cum e mai bine?


Si uite asa in seara asta se va termina ceva ce putea avea continuitate,puteam sa mergem mai departe printre lacrimi si zambete,puteam sa ne mai dam o sansa.Dar nu am facut-o niciunul dintre noi.Iar asta imi face inima sa doara.Ce s-a intamplat cu noi?Imi zisese ca o sa se schimbe,ca va fi cine este el cu adevarat.Dar oare se razgandise?Credeam ca e altfel: ...NU! el chiar era altfel.


Mi-a spus ca se astepta sa ne despartim si ca se pregatise,dar el nu stia ca desi luasem aceasta hotarare eu nu eram pregatita,nu eram pregatita sa infrunt o lume fara el.Poate d`asta se racise,d`asta nu prea mai vorbeam,pastrase distanta intre noi,ca sa nu sufere la sfarsit,pana si "te iubesc`urile" din fiecare zi disparusera...da avea dreptate se pregatise! Isi construise pod peste prapastie ca sa treaca mai departe.Dar eu ?Eu nu eram cu adevarat pregatita,am ramas pe partea cealalta caci podul meu era construit doar pe jumatate.


Imi spusese sa am grija de mine...Da trebuia sa am singura grija de mine acum,ca el nu o va mai face,dar cum sa fac eu asta singura?Cum sa traiesc singura intr-o lume fara el?Ce vor zice ceilalti cand ma vor vedea fara el? Cand il vor vedea fara mine?Cand ne vom intalni si va fi doar un simplu"buna" ? Da,sincer,mie nu imi pasa de restul...caci mie imi pasa doar de el. Sa nu sufere el...eu nu contez aici,doar el!


Se pregatise bine caci nu a ezitat sa stearga pozele cu noi,probabil ca nici in telefon sau in lista de mess numai ma are"iubita"...in schimb eu tot ce reusisem sa fac era sa plang si sa ma gandesc la el,uitandu-ma mereu daca a intrat pe mess.Da am sters si eu mesajele.Defapt mint! Am pastrat unele,caci cand nu imi va fi bine ma voi prin amintiri si imi voi aduce aminte de tine! Acele mesaje de noapte buna cu "te iubesc bbe" vor fi sageti ce vor strapunge prin armura mea ! :


Am mai fumat o tigare,si m-am trantit in pat,cu speranta sa pot dormi caci eram prea obosita.Dar stiam ca nu aveam sa adorm prea curand,iar capul imi era prea greu.Am stins tvu`,dar l-am aprins iar,nu aveam suficient curaj sa raman singura cu gandurile mele,speram ca suntetul televizorului sa bruieze putin gandurile mele ce erau ca un roi de albine dezorientate in capul meu.Dar nu s-a intamplat asta,si aceleasi ganduri ma intepeau iar si iar.


In sfarsit simt ca voi adormi...si sper sa te visez pe tine ca inainte.Caci tu m-ai facut sa iubesc ca in trecut!




~ 31 octombrie ~ sfarsit de poveste :




Dar eu inca te iubesc ! :(

Un act din piesa vietii mele...


"Sa-l insel sau nu?" -Suna a "hamlet",dar e mult mai actual.E viata mea!

Gandurile astea nu imi dadeau pace in timp ce eram in autobuz cu prietena mea si ne indreptam spre locul de intalnire cu cei doi.In timp ce ii asteptam pe ei,mai fumam o tigara si ma gandeam la actualul meu prieten.La inceputul relatiei noastre totul a fost asa de frumos:X .Ieseam in fiecare zi cu el si abia asteptam sa il tin in bratele mele si sa ii simt parfumul.Petrecusem cu el cele mai frumoase clipe,zile intregi,nopti albe...toate le petrecusem impreuna.Desi ne mai certam,am trecut peste caci el m-a invatat sa zbor... Dar in ultima vreme s-au schimbat multe,si el s-a schimbat,nici macar nu cred ca l-am cunoscut vreodata intradevar.Relatia noastra de acum numai e ca inainte,au trecut abia aproape 4 luni si noi deja ne-am racit.La telefon nu prea mai vorbim,iar pe mess doar discutii banale...iar cuvintele "te iubesc" suna acum ca o porunca:

El numai ma face sa rad ca inainte,inima mea numai bate cand ma suna sau la vederea lui...iar cateodata am fost atat de ipocrita incat sa inventez scuze doar ca sa nu ma intalnesc cu el. Caci fiecare moment petrecut cu el,doar amplifica durerea ce aveam s-o simt mai tarziu.

Dar n-o sa-l insel! Mai bine il parasesc.E o idee mai buna...Caci am obosit sa lupt iar pentru dragoste...Obosesc sa lupt,si ce usor mi-ar fi sa lupt cu o alta "ea"...dar nu eu as lupta cu ceva mai mult...cu un viciu,ceva ce el nu are de gand sa renunte.:

Trebuie sa iau o decizie...dar nu acum caci nu sunt singura mai e ea langa mine...EA:"suna-i ma si vezi unde sunt,ca m-am plictisit"

Eu:"ce? scuze nu eram atenta"

EA:"nimic lasa uite-i ca vin..."

Eu:"da..."

Ea:"da la ce te gandeai?"

Eu:"eram doar abatuta in ganduri,dar acum sunt mai bine"


"Dar oare de unde stiu care e decizia buna ?: " -mi-am spus singura in gand ...

duminică, 1 noiembrie 2009

O amintire-o iubire din trecut!


Drumul matinal din pat pana in baie in dimineata asta a fost mai lung ca niciodata.Imi venea in minte imaginea ochilor lui plini de iubiri si ura simultan.De ce nu imi da pace?Cat am sa mai simt durerea asta?Cand va trece totul?

Sper ca in timp totul sa devina o amintire urata,iar in esenta un sentiment placut.Il voi uita cu timpul,dar n-am sa uit cum e cand iubesti,cum e sa te simti stapana intregului univers doar cand ma strangea in brate.M-am privit in oglinda...iar imaginea mea imi provoca mila,mi-am zis singura"stii nu esti cum mi-as fi dorit sa fi! ".Am intrat in camera si m-a cuprins un sentiment ciudat de nostalgie si am inceput sa plang ca o fraiera,amintimdu-mi de toate momentele placute ce faceau amintirile urate sa para doar mici incidente,greseli usoare ce erau acoperite si trecute cu vedere cu ajutorul unor saruturi.Orele pe care le petrecusem impreuna se scurgeau cu rapiditate,iar mesajele de "noapte buna" imi potoleau pentru cateva ore setea de prezenta lui.



~ Dar acum a ramas o amintire : ~