De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Ce am pierdut !?

   In majoritatea timpului am dat totul si am castigat putin...n-am castigat nici pe jumate din cat am dat. In schimb am pierdut multe, am pierdut lucruri,principii, sentimente, oameni pe care oricat as vrea nu am cum sa le mai aduc inapoi, nu am cum sa le recastig. Presupun ca asa trebuie, ca pierzi ceva atunci cand nu mai ai nevoie de el, cand nu iti mai foloseste la nimic, cand e timpul sa plece. Dar daca e asa de ce m-a durut de fiecare data? de ce am simtit ca pierd o parte din mine ? de ce am simtit ca acele lucruri imi erau indispensabile daca pana la urma am putut sa supravietuiesc si fara ele?
  Ce am pierdut :
-pofta de viata... cum mi-a zis cineva mai demult "e greu sa gasesti o fata care sa ii placa viata atat de mult cum iti placea tie"
-demnitatea... atunci cand am acceptat sa fiu a lui de atatea ori desi stiam ca peste cateva zile va fi la fel de rece ca un mormant.
- increderea...odata cu ea.
-secretele....cand am ales sa le impartasesc cu cineva.
-timpul...atunci cand l-am oferit unuia pentru ca nu simt nimic: nici dorinta, nici placere, nici compasiune....pentru un rahat de om cu care stau doar de dragul de a sta cu cineva, de a avea cine sa imi zica "noapte buna. te ador "
-sinceritatea...atunci cand i-am spus lui A. ca o sa incerc sa am o relatie cu el, desi stiu de la bun inceput ca inima mea nu o sa ii apartina niciodata.
-sufletul....cand l-am lasat sa intre in inima mea.
-noptile...cand am ales sa le petrec cu el.
-somnul.....cand l-am lasat sa se joace cu mintea mea, cand mi-am permis sa ma gandesc la el, sa ma indragostesc de un om care nu ma va iubi niciodata, care nu se va gandi la mine noaptea, in al carui gand nu o sa persist mult, pentru care nu voi fi niciodata mai mult de "fata care ii umple noaptea"
-iubirea...cand m-am lasat schimbata de o iubire iluzionista,un pic obsesiva.
-caldura....cand relatia cu el m-a lasat rece.
-tatal....pentru ca nu am reusit sa fiu fata pe care si-o doreste.
-sora.....desi nu am avut-o niciodata cu adevarat, as fi putut. As fi putut sa fiu acolo pentru ea in momentele importante,as fi putut fi alaturi de ea la nunta ei si la ea la procesele copilariei mele. Am fi putut copilari impreuna dar nu. Am pierdut-o atunci cand nu mi s-a permis sa o am.
- familia....cand au pus bani mai presus decat sangele.
-inocenta....odata cu varsta
-naivitatea....cand mi-a fost furata.Cand M. mi-a transformat viata intr-un cosmar.

Am pierdut multe....si ce am castigat in schimb ? mai nimic... un pat cald in care imi fac veacu in fiecare zi, o casa cu prea multe amintiri ce uneori ma sufoca...prieteni care nu ma suna decat atunci cand au nevoie de ceva, care nu suna sa vada doar ce fac.o facultate care simt cateodata ca nu e chiar ceea ce vreau sa fac. Dar in principiu nici nu stiu ce vreau sa fac, nu stiu cine sunt, pe ce drum sa o iau. Sunt atat de ratacita incat nici eu nu mai stiu drumul inapoi....
Ce mai am.... un trup. Un trup pe care nu l-am pierdut, nu l-am vandut.....dar cine stie...timp e destul !

duminică, 17 iunie 2012

Confesiune.


Bine. Recunosc. Viata de unul singur poate fi cam pustie dupa o vreme.
Dar numai un pic. Si numai uneori...

marți, 12 iunie 2012

Daughter to father....

N-am avut niciodata o relatie perfecta, dar a fost, intr-un mod ciudat, o relatie frumoasa... cu bune sau cu rele. Pana acum vro 2 ani aveam constant o frica de tine, trebuia sa ma controlez in fata ta la orice: vorbe, mers, felul cum mancam, hainele pe care le purtam , machiajul ...orice. Parca nimic nu era bun pentru tine, nimic nu era suficient. Stii cat de greu e sa nu poti sa fi cine esti cu adevarat in fata barbatului pe care il iubesti cel mai mult pe lumea asta, in fata omului pentru ca ti-ai da viata oricand si caruia i-ai ierta orice. Ti-am iertat si am uitat orice vorba grea, orice palma, orice repros sau fapta care m-a ranit in vrun fel....dar acum nu mai pot. Acum nu mai e la fel, am crescut m-am maturizat iar tu nu cunosti nici macar un sfert din cea care este astazi fata ta. Si e greu, e al naibii de greu sa nu pot sa te multumesc niciodata.
Nu prea imi aduc aminte "te iubesc-urile" pe care mi le-ai spus, sau vorbele de lauda la adresa mea...si asta cred ca e din cauza ca au fost foarte rare. Din cate imi aduc eu aminte, ultimul "te iubesc" pe care mi l-ai spus a fost acum 4 ani cand familia noastra se afla intr-o situatie de criza, in divort...iar eu cu mama am plecat de acasa. Nu te-ai gandit niciodata ca tot divortul , toate mutarile dintr-o casa in alta pentru ca eu cu mama nu aveam unde sa stam m-au durut, nu m-ai intrebat niciodata daca eram ranita sau indurerata. Si totusi in acel an aveam capacitatea, la urma urmei eram doar o copila care avea un nou viitor in fata... si am avut noroc de prietene minunate care m-au facut sa ma uit inainte si sa pot sa dau toate lucrurile astea la o parte si sa ma concentrez pe invatat. Insa una peste alta am trecut mai departe si am ingropat trecutul.
Imi reprosezi de multe ori ca nu te sun, ca nu vin pe la tine... imi e greu sa vin la tine cand nu ma simt in largul meu cu tine. Si te sun, de cate ori imi aduc aminte te sun... pana la urma tu de ce nu ma suni ? am o viata, am o scoala, am prieteni, am un bac de luat...sunt om, gresesc si uit. Dar tu ? tu ce scuza ai ? orgoliul tau de a fi cel sunat ?
Nu te-am auzit niciodata spunand ca esti mandru de mine, oricat de mult as fi incercat sa iti arat ca sunt buna la multe lucruri...poate nu sunt fata pe care ti-o doresti, dar n-ai cum sa dai timpul inapoi. asta sunt! pe mine ma ai .... nu ma vrei asa cum sunt, atunci zi-mi.. nu o sa ma schimb pentru tine, nu mai ma schimb pentru nimeni. nu ma accepti, e bine...ma conformez si plec.
Acela era unul din momentele in care puteai sa fi mandru de mine, sa ma vezi acolo defiland pe scena festivitatii si primind diploma de absolvire a Colegiul National Iulia Hasdeu cu 9.26 o medie buna din cate cred eu, insa nici acolo n-ai venit. In ziua aia nu te-am vazut aplaudand cu mandrie pentru mine, nu te-am vazut laudandu-te ca sunt fata ta, nu te-am auzit zicand "sunt mandru de tine "... nimic ! si asta din ce cauza ? de la un stupid partid politic...care era mult mai important decat fata ta . Am acceptat si asta, te-am iertat...dar nu am uitat. Inca sunt suparata... iar supararea mea s-a intensificat si mai mult zilele astea...cand nu am primit niciun telefon de la tine sa imi urezi bafta la examen. Si nici azi dupa examen, nu am primit telefon ca sa ma intrebi cum a fost... Deci ...tata... daca te intereseaza sau te mandresti cu vrun pic ai o fata experimentata in limba si literatura romana. Ai o fata care e mandra de ea, care are prieteni care o iubesc si e acolo pentru ea in zilele in care tu nu esti. Ai o fata frumoasa, isteata si descurcareata. Ai o fata muncitoare care se chinuie sa invete cat mai bine sa ia nota mare la bac. Insa una peste alta ai o fata care te iubeste si ti le-a iertat pe toate.

luni, 14 mai 2012

Joaca-te cu inima ta, nu cu a mea.

 O joaca, o aventura, o relatie pasagera, o trecere a timpului... n-as stii cum sa numesc ceea ce e intre noi...si presupun ca asta imi e cel mai greu, asta ma dezarmeaza si imi aduce acum toata nostalgia asta nenorocita si toate lacrimile astea. Culmea e ca de 5 luni de cand noi o ducem asa n-am varsat nicio lacrima pentru tine...nici cand mi-ai zis in fata ca e doar o bataie de joc. Nici cand te afiseai cu altcineva in fata mea...nici cand auzeam ca te futi cu vre'una. Credeam ca nu imi pasa,eram sigura ca asa e... si acum sunt surprinsa sa aflu ca cateodata ma doare, cateodata nu imi pasa.
 Partea proasta din afacerea noastra este ca am amestecat afacerile cu placerea, sentimentele cu dorinta...si asta a provocat faliment dragule. Nu am crezut ca as putea sa am orice fel de sentiment fata de tine. Tu doar erai acolo cand aveam nevoie de companie in noptile cand eram singura si atat, doi amanti, nu erai nimic mai mult... nu mi-am dat seama cand si cum te-am lasat sa imi intri in suflet. si sunt constienta ca nu meriti, nu meriti sa te afli acolo...pentru ca pentru tine asta nu inseamna nimic, nu te misca cu nimic, nu te va schimba cu nimic. Acelasi idiot vei ramane, acelasi idiot care e cel mai dulce in unele momente, fie ele catusi de putine. Am invatat sa apreciez acele momente, am invatat atunci cand mi se face dor de tine sa le rememorez si sa ma uit la poze si atat...asta probabil ca ma opreste si in seara asta sa nu te sun. Incerc sa ma indepartez de tine cat de mult pot, gandindu-ma ca poate asa imi va trece sentimentu asta ciudat pe care il am fata de tine. Si am facut asta, m-am indepartat de tine o luna, o luna si ceva....cand te-am vazut din nou am stiu ca inca insemni ceva pentru mine. Nu te sun, nu te caut, nu te bag in seama... cand ne vedem ne ciondanim si ne aruncam fel si fel de cuvinte la misto....dar stiu ca asta nu ma face sa prind vrun fel de repulsie fata de tine, ci parca din contra ma aprinde si mai mult... Iar atunci, cand dupa toate astea, ma iei in brate si ma saruti..... imi vine sa iti dau o palma si in acelasi timp sa te trag cat mai aproape de mine. Ma intelegi tu ?! ma inteleg eu ? ma intelege careva ??!  n-ai cum...nici eu nu ma inteleg...nici eu nu pot sa imi explic ce simt pentru tine si de ce..
  Tot ce stiu e ca in momentul asta imi e dor de tine...in momentul asta fiecare melodie ma duce cu gandul la tine.... si e rau !!! e foarte rau ! nu imi place. nu imi place toata situatia in care m-am bagat doar pentru ca nu sunt in stare sa te refuz. sa iti zic " Jocul s-a terminat " si sa plec si sa nu mai ma intorc niciodata, sa nu mai ma gandesc niciodata la tine.

vineri, 20 aprilie 2012

Platim fericirea.

Cred ca toti cumparam la un moment dat fericirea, fie ca este concentrata intr-o bluza, o bautura, un loc sau o persoana. Iar majoritatea dintre noi suntem dispusi sa platim bani buni pentru a avea partea chiar si pentru o clipa, de fericirea pe care cu atata ardoare n-o dorim. Si daca e asa cat sacrificam pentru a o avea? cat suntem dispusi sa platim pentru a fi fericiti ? si daca fericirea ne aduca in sapa de lemn, de unde scoatem putere pentru a o mentine in continuare? sute de intrebari...daca stai sa te gandesti iti invadeaza mintea... si cu cat te intrebi mai mult, cu cat se strang mai multe intrebari cu atat mai multe raspunsuri nu o sa primesti.
ea:" hai la mine in seara asta ! "
el:" e un pic cam tarziu, nu prea am cum sa mai ajung la ora asta "
ea:" astea sunt doar scuze, fofilarii..."
el:"daca ziceai si tu mai din timp. Asta e acum o lasam pe altadata "
ea:"dar eu nu vreau altadata . eu vreau acum, in seara asta. "
el:"nu se poate, nu te mai ruga"
ea:" iei un taxi. il platesc eu "
el:" de ce mi-ai plati tu taxiu?"
ea:" pentru ca te vreau langa mine in seara asta, vreau sa adorm in bratele tale. Si sunt dispusa sa platesc pentru asta, sunt dispusa sa platesc pentru ceea ce imi doresc atat de mult... tu!"
el:"..."
ea:" lasa-ma sa imi cumpar fericirea ! "
hmm... si totusi fericirea mai e veritabila daca o cumparam ?

joi, 29 martie 2012

Iar...din nou !

Azi...acum...iar...din nou... am plans...am varsat lacrimi pentru trecut. M-am surprins si pe mine ca m-am lasat iar prada acelui sentiment, acelui dor...m-am lasat izbita in plin de nostalgia pe care am incercat atat de mult sa o suprim. Absenta asta... absenta ta, absenta altora e ciudata, e inspaimantatoare uneori si cumplita de cele mai multe ori noaptea.
Am inceput sa cred ca fericirea mea are termen de valabilitate ! Ma bucur insa ca am putut sa imi mentin asa zisa fericire macar o luna; o luna in care am zambit intruna, am ras fara motive si pana la lacrimi, m-am bucurat pentru lucruri simple de la oameni care mi-au devenit acum suport, am visat...am visat mult si am din nou speranta. Presupun ca mi-am revenit un pic dupa caderea mea, sunt in proces de renastere... dar oare atunci cand renasti iti permiti sa ai recaderi ?
Am incercat sa ignor orice lucru, poze , amintiri sau vorbe care mi-ar putea aduce aminte de trecut, de orice fel de trecut nu doar de trecutul cu tine si asta pentru a imi mentine starea. Ma gandeam cateodata ca ar putea fi doar o minciuna...o minciuna mare atat pentru mine cat si pentru alti. Dar ma simt bine cand cei din jurul meu imi spun ca am slabit, ca sunt fericita, ca sunt mai frumoasa, ca sunt zambitoare, ca am prea multa energia... ma bucur sa aud asta pentru ca atunci inseamna ca munca mea functioneaza...ca nimic nu e van. dar numai eu stiu cu ce ma lupt in singuratatea mea,cu cate cosmaruri si fantome ma cert doar pentru a purta un zambet frumos a doua zi dimineata.
Dar azi, azi si doar azi imi permit sa cad. sa ma ia valul asta de regrete, de amintiri si resentimente si sa ma duca departe...cat de departe vrea el....azi imi dau voie sa ma doara iar. doar azi...pentru a uita maine iar. Maine trebuie sa ma trezesc mai frumoasa ca niciodata, sa imi pun fardul pe pleoape,rujul pe buze si zambetul odata cu el...maine trebuie sa cad in ignoranta !

marți, 20 martie 2012

de ce iti pasa proasto?

Ca in fiecare seara se gandeste la acelasi lucru...de ce ii pasa? pentru ce ii pasa? in seara asta era un pic mai speciala...inconjurata de 4 pereti albi si goi,singura si inlacrimata se gandea doar la cei care pana ieri faceau parte din viata ei. Nu era nimic perfect dar era frumos, era frumos sa stie ca e inconjurata de oameni care o iubesc,oameni pentru care si-ar fi dat viata oricand.
Dar oamenii aia nu mai sunt. au plecat putin cate putin cate unu, si e acum singura. Singura in casa asta care pare atat de mare, singura intr-o casa sufocata de amintiri. Singura si ingropata in regrete.
Si de ce ii pasa, pana la urma ? de ce i-a pasat mereu de fiecare persoana care i-a intrat in viata? de ce si pentru ce cand la sfarsit a plecat pentru a nu se mai intoarce....
Se uita la ea in oglinda si isi spune singura "uita copila ! " da cum sa uite? cand fiecare lucru ii aduce constat aminte ca ei au fost si nu mai sunt. si nu e nimeni care sa le tina locul.
Are senzatia uneori ca le-a facut pe toate, ca a trecut ori prin prea multe ori prea putine. Uneori seara, cand pune capul pe perna, simte ca a trait destul, ca e prea infundata in regrete si resentimente.

miercuri, 14 martie 2012

Tu !

Incep acum sa imi dau seama cum esti tu cu adevarat, nu cum pari la inceput sau cum pretinzi ca esti. Ci tu cu adevarat. acolo inauntrul tau, in locul cel mai ascuns al sufletului tau,al gandului tau. Cum te ascunzi dupa niste lucruri care nu sunt nici pe jumatate reale pe cat vrei tu sa para si te folosesti de ele pentru a tine aproape oameni pe care ti-e frica ca o sa ii pierzi. Vrei sa pari omul bun, omul curat care e diferit de noi restul prin bunatatea sufletului,dar defapt esti mai murdar ca noi toti. pentru ca vezi tu...noi astia rai recunoastem ce suntem, strigam in gura mare si stie o tara intreaga ce avem in sufletul nostru, in schimb tu! haha ... tu te ascunzi, tu te feresti, tu esti fals ! asta te face pe tine mai rau decat noi.
Sau daca ma gandesc mai bine, poate stii ce esti si tu... dar nu vrei sa arati, nu vrei sa accepti...vrei sa te stie lumea dupa ambalaj. Si daca e asa... mi-e mila de tine. Esti ca un mar frumos, mare, rosu care atunci cand il vezi in piata iti lasa gura apa...si il cumperi ! il cumperi chiar si daca costa un milion doar sa il ai pe cel mai frumos...si cand ajungi acasa iti dai seama ca te-ai furat singur, ai luat marul cel mai urat, cel mai scarbos.
Ma uimesc mereu de cata falsitate ai in tine.

vineri, 9 martie 2012

Da ori ba ?!


"Te voi avea in patul cu pacate,
Udat de lacrimi ce-au cazut incet,
Si vei pleca la fel ca restul, poate..."

Oare am fost creati pentru a ne completa unul cu altul...sau putem sa traim si unul fara celalalt?
De multe ori spunem "nu ma defineste pe mine unu/una " - insa ajungem la final si il vrem inapoi,pe cel care pana mai ieri nu ne-a definit. Ramai la final cu amintirea unei clipe,unui cuvant... iar aceea amintire iti vine ca un flesh in fata ochiilor de fiecare data cand te gandesti la el. Te ineci in amintiri. Iti ocupi timpul cu lucruri prostesti si crezi ca ai reusit sa uiti,ai reusit sa treci peste, insa nu e adevarat amintirea acelui sentiment te va insoti pana in ultima clipa a ta. Adormi cu gandul ca maine va fi mai bine, iti spui singur " Maine am sa uit. Maine am sa fac ceva cu viata mea. " insa acel maine nu vine. Acel " maine " se transforma in alt "maine " si continui asa pana cand cineva te scoate din cacatul in care zaci.
Noi spunem ca suntem puternici, ca nu avem nevoie de cineva langa noi. Cand il avem il dam la o parte iar cand pleaca il cerem inapoi. Si pana la urma ce ne face cu adevarat puternici: faptul ca nu avem nevoie de cineva langa noi sau ca recunoastem ca asa e?

sâmbătă, 3 martie 2012

vreau, nu vreau.

Se spune ca nu noi decidem cine intra in viata noastra,insa noi putem decide cine ramane. Sa fie oare asta adevarat ? avem puterea de a pastra pe cineva in viata noastra pentru totdeauna fie el un amic oarecare,o prietena sau un iubit ? tind sa cred ca nu. mai ales atunci cand persoana aceea nu mai vrea sa mai stea in viata ta. Cum reusesti atunci sa pastrezi in viata ta pe cineva care nu mai vrea sa faca parte din ea ? nu poti sa il obligi,lupti ceva timp...incerci sa faci orice doar ca sa menti acea conexiune care va leaga,insa esuezi. si atunci vrei nu vrei trebuie sa te resemnezi. Trebuie sa te resemnezi cu gandul ca nu o sa te mai sune, ca nu o sa te mai caute, ca nu o sa mai fie acolo cand o sa ai o problema sau cand o sa ai o veste buna sa impartasesti. Trebuie sa accepti si sa mergi mai departe,in niciun caz nu trebuie sa ramai in trecut. Treci si tu mai departe asa cum a trecut si ea.
Pana la urma tot raul spre bine !

sâmbătă, 18 februarie 2012

she says...

And when you're fucking someone else, just fuck her like she ain't me.
Damm those words are scary

miercuri, 15 februarie 2012

Raspuns.

-te intreb pentru ultima oara.vrei sa ne impacam?

-nu pot

-de ce?

-ti-am mai zis nu pot sa ma intorc la cineva pentru ca acum ceva timp nu mai insemnam nimic.

-asta a fost ultima oara cand te-am intrebat. Si daca vreodata o sa vrei sa ne impacam o sa te refuz pentru ca si tu m-ai refuzat acum. Am iubit ca un fraier o alta fraiera.




Stiu ca nu ti-am raspuns la multe lucruri,dar asta nu inseamna ca nu sunt adevarate. Da.te mai iubesc...iubirea mea pentru tine e inca acolo si o sa mai fie. Chiar ca e un film prost regizat. Tu ma iubesti,eu te iubesc dar nu se mai poate. Imi pare rau daca regreti ce ai facut tu pentru mine,ce mi-ai oferit sau ce mi-ai iertat. nu as fi vrut sa ajungem acum aici. Si pentru mine a insemnat ceva relatia noastra si a fost frumos cat a fost. dar imi pare rau ca nu poti sa intelegi,iar eu nu pot sa ma fac indeajuns inteleasa (probabil nici eu nu ma inteleg) ca nu pot sa ma intorc la tine,chiar ai rup ceva in mine cand ai plecat.


Eram mai buna cu tine,pentru tine,as fi renuntat la tot pentru tine si ti-am dovedit asta cand m-am decis sa plec cu tine. Dar la ce mi-au folosit toate astea? la ce mi-a folosit sa ma agit sa fiu perfecta pentru tine cand tu la sfarsit ai fost mai fals ca niciodata.


Acum 2 luni pe 19 decembrie mi-au spus "bai am eu impresia sau relatia asta se duce de rapa?" si te-ai despartit de mine mai sec ca niciodata,ca si cum as fi fost una oarecare cu care te culci si atat,nimic emotional... auzi si tu "am eu impresia sau relatia se duce de rapa?" .tu nu stii in cate nopti mi se repetau cuvintele astea in cap...replay.replay.replay. Si apoi 2 saptamani sa nu aud nimic de tine de parca terminasem o relatie de o luna,nu de un an jumate.Asta ma deranjat!! eu nu pot sa accept asta,nu pot sa inteleg...cum te porti asa cu o persoana dupa atata timp.


Chiar ma doare. dar nu pot sa continui...nu pot sa iert,nu pot sa trec peste,nu pot sa fiu la fel cu tine. Pentru ca eu nu mai sunt la fel. eu nu mai visez la fel,eu nu mai imi vad viitorul la fel.nu am forta sa fac nimic productiv...nici macar sa ies din casa. Asta e problema!! vezi tu m-ai luat pe mine cand ai plecat.


Imi pare rau daca crezi acum ca nu am meritat nimic din partea ta. este parerea ta,nu o neg si nici nu o afirm. Dar tine minte ca tu m-ai dat la o parte,asa ca nu ai tu acum permisiunea de a ma judeca pe mine..cu cine umblu sau cine imi intra mie in pat !


Am gresit amandoi asta imi e clar,nu esti tu sfant nu sunt eu sfanta...poate ca sunt mult prea plina de venin. dar se pare ca si tu esti...si ceea ce ai scris divulga foarte clar interiorul. Asa ca poti sa ma injuri,poti sa ma faci in toate felurile si direct si indirect,dar uita-te intai la tine scumpule ! E problema mea cum aleg sa imi traiesc viata.

luni, 13 februarie 2012

un fel de adio

Ce m-a debusolat a fost acele lucruri care au ramas ascunse in despartirea noastra.Cand s-a terminat te-am simtit mai fals ca niciodata. Am spus mereu "nu mai pot sa fiu cu el. mi-e dor de el,il iubesc...dar nu mai pot" - asta simteam,dar nu mi-am dat seama cu adevarat de ce. E acum stiu. Vezi tu,atunci cand te-ai despartit cu mine m-ai luat si pe mine cu tine, ai lasat in spate un trup,un suflet imprastiat si cateva sentimente. Am devenit astfel ceea ce sunt acum.
Dar ceea ce ascunde acest "nu mai pot" este faptul ca dupa un an jumate persoana care te iubeste nu isi mai gaseste consolarea in tine. Asta s-a intamplat cu tine: nu mai vedeai in mine consolarea,nu mai gaseai la mine in brate fericirea iar prezenta mea nu iti mai aducea un zambet pe fata. De asta nu mai pot sa fiu din nou cu tine, pentru ca realizand acum aceste lucruri nu as putea sa ma intorc la cel pentru care acum 2 luni nu mai insemnam nimic. Oricat mi-ai explica si ai incerca sa te revansezi nu poti sa stergi ceea ce am simtit atunci,iar eu nu pot sa uit dezamagirea.

Presupun ca asta este modul meu de ati spune ca s-a terminat pentru totdeauna. Imi pare rau ca nu pot sa trec peste lucrul asta asa cum tu ai trecut peste ce ti-am gresit eu...as vrea dar nu mai pot sa fiu la fel, nu mai ma simt la fel cand sunt in bratele tale. Deci aleg sa plec definitiv si sa uit. nu sa te uit pe tine,ci doar sa uit ca te iubesc...sa pot sa iubesc pe altcineva intr-o zi(desi pare departe ziua aia) . Dar anumite momente nu o sa le uit niciodata pentru ca ai fost cel pentru care as fi plecat,pentru care as fi renuntat la tot fara sa ma uit inapoi,dar m-am instrainat de tine cand ai renuntat la mine.

marți, 31 ianuarie 2012

A look in the future

Sunt zile cand stau si ma gandesc, visez la cum as vrea sa fie viitorul meu. Si mi-l inchipui in toate modurile posibile,dar parca acum. in momentul asta nu vad nicio modalitate realizabila. Nu stiu de ce, nu pot sa spun ca pesimismul meu e de vina, pentru ca nu e asa. E defapt doar o ceata deasa care imi stapaneste atat viitorul cat si trecutul. Nu pot sa imi dau seama cum va fi viitorul meu,pentru ca mi-am schimbat visele si dorintele. As spune chiar ca inca sunt in perioada de schimbare. Mi-e ciuda insa ca ceata domneste si peste trecutul meu,caci sunt atat de ingropata in intrebari nespuse si fara raspuns. As vrea sa am ocazia sa aflu raspunsurile la intrebarile mele,dar daca as fi pusa in fata faptului implinit as da inapoi.


Nu zic ca acum sunt trista,nu sunt. Dar nici fericita nu sunt. Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine. Caci desi am destule motive care imi alunga veselia si mai putine pentru a o sustine,inving cele putine. Nu am crezut cand mi-au spus ca sunt puternica. Acum incep sa imi vad putin forta. Imi pare rau ca poate ranesc anumite persoane,pentru ca nu ma poate tine nimeni la piept in perioada de schimbare. Dar nu regret,caci asta vreau...Vreau sa depasesc trecutul,vreau sa imi vad de viata mea desi intr-un fel doare dorul. Dar stiu ca peste un an,probabil, o sa fiu tot aici si o sa ma uit in urma,si o sa ma bucur ca am ales sa lupt pentru mine si nu pentru altii,ca am ales egoismul,desi nu a facut niciodata parte din mine.

Deci priveste putin in viitorul meu,spune-mi defapt ce vezi? ma vezi pe mine,pasind spre alt vis sau impotmolita in acelasi abis ?

Cred ca am facut un pas inafara abisului,am ales o schimbare. Poate nu vine ea acum,dar eu trebuie sa incep batalia. Deci am ales prima arma,cea mai usoara, fizicul... So I'm coming back to the old me,after all brunettes do it better.