De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

luni, 13 februarie 2012

un fel de adio

Ce m-a debusolat a fost acele lucruri care au ramas ascunse in despartirea noastra.Cand s-a terminat te-am simtit mai fals ca niciodata. Am spus mereu "nu mai pot sa fiu cu el. mi-e dor de el,il iubesc...dar nu mai pot" - asta simteam,dar nu mi-am dat seama cu adevarat de ce. E acum stiu. Vezi tu,atunci cand te-ai despartit cu mine m-ai luat si pe mine cu tine, ai lasat in spate un trup,un suflet imprastiat si cateva sentimente. Am devenit astfel ceea ce sunt acum.
Dar ceea ce ascunde acest "nu mai pot" este faptul ca dupa un an jumate persoana care te iubeste nu isi mai gaseste consolarea in tine. Asta s-a intamplat cu tine: nu mai vedeai in mine consolarea,nu mai gaseai la mine in brate fericirea iar prezenta mea nu iti mai aducea un zambet pe fata. De asta nu mai pot sa fiu din nou cu tine, pentru ca realizand acum aceste lucruri nu as putea sa ma intorc la cel pentru care acum 2 luni nu mai insemnam nimic. Oricat mi-ai explica si ai incerca sa te revansezi nu poti sa stergi ceea ce am simtit atunci,iar eu nu pot sa uit dezamagirea.

Presupun ca asta este modul meu de ati spune ca s-a terminat pentru totdeauna. Imi pare rau ca nu pot sa trec peste lucrul asta asa cum tu ai trecut peste ce ti-am gresit eu...as vrea dar nu mai pot sa fiu la fel, nu mai ma simt la fel cand sunt in bratele tale. Deci aleg sa plec definitiv si sa uit. nu sa te uit pe tine,ci doar sa uit ca te iubesc...sa pot sa iubesc pe altcineva intr-o zi(desi pare departe ziua aia) . Dar anumite momente nu o sa le uit niciodata pentru ca ai fost cel pentru care as fi plecat,pentru care as fi renuntat la tot fara sa ma uit inapoi,dar m-am instrainat de tine cand ai renuntat la mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu