De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

joi, 21 octombrie 2010

Randuri despre ei - Sentimente fine!

Un sarut.O atingere.O imbratisare.Priviri inocente. Ea. El ... totul se rezuma la el.

El- e special pentru ea.

Ea- ...ea.. ce are ea atat de special ?

El- indragostit de ea. O ia in brate,o strange puternic la pieptul lui. Toate astea o facea sa se indragosteasca si mai mult de ea.

Ea- ii apartine.Doar a lui...Pielea ei vibreaza numai la atingerea lui.E fericita alaturi de el.



Glume.Rasete.Convorbiri nocturne.Vise.Ganduri.Mesaje.Sarut.Parfum.Plimbari.Toate astea erau speciale pentru amandoi.



El- ii cuprinde fata intre mainile lui si o saruta cu pasiune,cu dor...cu nerabdare.Se aseaza langa ea,o ia in brate.o saruta pe gat.o mangaie pe fiecare milimetru de piele.

Ea-e fericita.isi pune capul pe pieptul lui si il priveste in ochi.

El-o priveste la randul lui.ii mangaie chipul doar din priviri.o face a lui cu gandul.

Ea- zambeste. il adora.



Inca o zi cu el.Dorinta.Dragoste.Pasiune.Doar ei,pierduti....unul in bratele celuilalt.



El- o saruta.

Ea- ii intoarce sarutul.

El-o tine in brate...e cald.e bine.e asa cum sperau.

El- o dezmiarda din priviri.Mainile lui conturau forma corpului ei. Isi ingropase fata in parul ei.Se imbata cu parful ei.

Ea- se imbata cu fericire.o fericire care o sperie uneori.



Lucruri simple care aveau importanta alaturi de el. Priviri.Vise.Clipe.Timpul se opreste.Doar ei isi stiu povestea.

luni, 4 octombrie 2010

Randuri despre mine.


Intotdeauna mi-a fost greu sa ma descriu,nu sunt o persoana plina de calitatii...cred ca am mai mult defecte.Lucru de care mi-a fost greu sa vorbesc si astazi la ora de romana in fata clasei,de aceea am preferat sa nu o fac. Cea ce scoata in evidenta un defect de.al meu - nu am incredere in mine-
Nu am iesit niciodata in evidenta cu ceva si nici nu sunt mai speciala sau ceva de genu decat altele.Nu ma consider deosebita si nici nu reprezint un model pentru cineva.Am facut multe greseli,am trait prin vicii...cand aparea o problema de multe ori preferam sa fug,ma afundam intr-o lume obscura din care la sfarsit realizat ca nu imi aducea nicio bucurie,chiar din contra.Din greseli pot spune ca am invatat ceva,dar de multe ori continui sa ma lovesc cu capul in zid iar si iar. si desi m-am fript de n ori ,tot bag mana-n foc cu aceeasi seninatate si inocenta, ca apoi tot eu sa bocesc.
Ma atasez mult prea repede de oameni si chiar daca am invatat sa fac pe indiferenta,tot ma mai dau de gol din cand in cand. Inca am convingerea aia stupida ca daca esti bun cu toata lumea, n-o sa te raneasca nimeni niciodata.Si oricate suturi in fund mi-am luat pe faza asta,perseverez in prostie.Desi stiu ce o sa urmeze continui sa merg pe acelasi drum,si ma arunc cu capul inainte desi stiu ca tot eu ajung sa regret la sfarsit. O discutie,un film sau o carte ma poate face sa plang instant chiar daca in urma cu 5 minunte radeam de numai puteam. Nu ma consider "desteapta" din punct de vedere emotional.Sunt vulnerabila,plangacioasa,mult prea sensibila si cand ma indragostesc sunt proasta de-a dreptul.
O persoana imi poate castiga increderea destul de usor,iar din acest punct de vedere sunt naiva deoarece am mult prea multa incredere in oameni,iar atunci cand cineva imi greseste sunt dispusa sa iert.Intotdeauna am iertat,dar nu am uitat.Iar cand cineva imi tradeaza increderea,desi il iert...o a doua sansa o primeste foarte greu.Am un orgoliu prostesc,care apare exact atunci cand nu trebuie. Sunt o fire timida ,dar in preajma prieteniilor aceasta timiditate dispare. In preajma lor pot sa fiu asa cum sunt fara timiditate sau prejudecati, de aceea imi place sa ma bucur de viata si de toate lucrurile care mi se ofera,fie ele si cele mai marunte lucruri. Si imi place sa ma bucur de toate astea in compania persoanele pe care le iubesc.
In fiecare zi ma gandesc ca poate azi o sa fie altfel,desi stiu ca n-are ce sa se schimbe.
Nu imi e frica de moarte-moartea mi se pare linistitoare,viata e mai grea. dar imi e frica de moartea celorlalti...Imi e frica ca cei pe care ii iubesc,si de care am nevoie sa moara inaintea mea. Si imi e frica sa am parte de mila cuiva.
Mi-as dori sa pot sa vad in viitor,sa stiu ce-o sa se intample,dar sa nu fac nimic sa evit sau sa schimb ceva. Vreau sa fiu in locul persoanei care ma cunoaste cel mai bine pentru ca uneori ea se satura de problemele mele si eu d-ale ei. Si mai vreau sa spun" Multumesc" mai des pentru ca recunostiinta mi se pare cel mai frumos sentiment.