Iar...din nou !

Azi...acum...iar...din nou... am plans...am varsat lacrimi pentru trecut. M-am surprins si pe mine ca m-am lasat iar prada acelui sentiment, acelui dor...m-am lasat izbita in plin de nostalgia pe care am incercat atat de mult sa o suprim. Absenta asta... absenta ta, absenta altora e ciudata, e inspaimantatoare uneori si cumplita de cele mai multe ori noaptea.

Am inceput sa cred ca fericirea mea are termen de valabilitate ! Ma bucur insa ca am putut sa imi mentin asa zisa fericire macar o luna; o luna in care am zambit intruna, am ras fara motive si pana la lacrimi, m-am bucurat pentru lucruri simple de la oameni care mi-au devenit acum suport, am visat...am visat mult si am din nou speranta. Presupun ca mi-am revenit un pic dupa caderea mea, sunt in proces de renastere... dar oare atunci cand renasti iti permiti sa ai recaderi ?

Am incercat sa ignor orice lucru, poze , amintiri sau vorbe care mi-ar putea aduce aminte de trecut, de orice fel de trecut nu doar de trecutul cu tine si asta pentru a imi mentine starea. Ma gandeam cateodata ca ar putea fi doar o minciuna...o minciuna mare atat pentru mine cat si pentru alti. Dar ma simt bine cand cei din jurul meu imi spun ca am slabit, ca sunt fericita, ca sunt mai frumoasa, ca sunt zambitoare, ca am prea multa energia... ma bucur sa aud asta pentru ca atunci inseamna ca munca mea functioneaza...ca nimic nu e van. dar numai eu stiu cu ce ma lupt in singuratatea mea,cu cate cosmaruri si fantome ma cert doar pentru a purta un zambet frumos a doua zi dimineata.

Dar azi, azi si doar azi imi permit sa cad. sa ma ia valul asta de regrete, de amintiri si resentimente si sa ma duca departe...cat de departe vrea el....azi imi dau voie sa ma doara iar. doar azi...pentru a uita maine iar. Maine trebuie sa ma trezesc mai frumoasa ca niciodata, sa imi pun fardul pe pleoape,rujul pe buze si zambetul odata cu el...maine trebuie sa cad in ignoranta !