Sunt zile cand stau si ma gandesc, visez la cum as vrea sa fie viitorul meu. Si mi-l inchipui in toate modurile posibile,dar parca acum. in momentul asta nu vad nicio modalitate realizabila. Nu stiu de ce, nu pot sa spun ca pesimismul meu e de vina, pentru ca nu e asa. E defapt doar o ceata deasa care imi stapaneste atat viitorul cat si trecutul. Nu pot sa imi dau seama cum va fi viitorul meu,pentru ca mi-am schimbat visele si dorintele. As spune chiar ca inca sunt in perioada de schimbare. Mi-e ciuda insa ca ceata domneste si peste trecutul meu,caci sunt atat de ingropata in intrebari nespuse si fara raspuns. As vrea sa am ocazia sa aflu raspunsurile la intrebarile mele,dar daca as fi pusa in fata faptului implinit as da inapoi.Nu zic ca acum sunt trista,nu sunt. Dar nici fericita nu sunt. Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine. Caci desi am destule motive care imi alunga veselia si mai putine pentru a o sustine,inving cele putine. Nu am crezut cand mi-au spus ca sunt puternica. Acum incep sa imi vad putin forta. Imi pare rau ca poate ranesc anumite persoane,pentru ca nu ma poate tine nimeni la piept in perioada de schimbare. Dar nu regret,caci asta vreau...Vreau sa depasesc trecutul,vreau sa imi vad de viata mea desi intr-un fel doare dorul. Dar stiu ca peste un an,probabil, o sa fiu tot aici si o sa ma uit in urma,si o sa ma bucur ca am ales sa lupt pentru mine si nu pentru altii,ca am ales egoismul,desi nu a facut niciodata parte din mine.
Deci priveste putin in viitorul meu,spune-mi defapt ce vezi? ma vezi pe mine,pasind spre alt vis sau impotmolita in acelasi abis ?
Cred ca am facut un pas inafara abisului,am ales o schimbare. Poate nu vine ea acum,dar eu trebuie sa incep batalia. Deci am ales prima arma,cea mai usoara, fizicul... So I'm coming back to the old me,after all brunettes do it better.
