Si erai tu acolo,ceea de care intotdeauna am nevoie.Tu cu vorbele tale dulci de alin,cu bratele tale mici dar puternice.Erai tu! Acolo langa mine,sprijinindu-ma sa nu cad in sarcastica prapastie a sufletului meu.
Eram eu! Eram eu,cu capul pe genunchi tai,cu ochi abundand in lacrimi.Cu inima franta,cu minciunile lui in gandurile mele.Eram eu acolo,vinovata,la tine in brate,asteptandu-mi pedeapsa cereasca.
Erai tu! Cu mana ta calda mangaindu-mi usor fruntea,erai tu,si imi dadeai usor parul din ochi,imi spuneai sa ma linistesc.Erai tu! Singura care poate sa ma minta ca va trece tot,ca tot raul care acum ma inconjoara va trece,ca nimeni nu-mi va mai face rau.
Eram eu,ceea care vesnic are nevoie de tine,de mangaierea ta,pentru a sta in viata.
Erai tu,eram eu....Eram noi,acel omogen care nu va putea fi separat.Eram noi doua,si nu altele,eram noi pentru ca nu suntem una fara cealalata,nu ne definim una fara cealalta.Erai tu...demonul si ingerul meu. Erai tu...si ma iubeai.
^ Te iuubesc ;x Marinutsa ^
:d.
RăspundețiȘtergerePrietenia este... tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.:x
RăspundețiȘtergere