Fix asta sunt! o copila debusolata...pendulez dintr-o stare in alta si tot asa...si simt ca ma duc iar pe carari gresite,si nu e drumul meu asta....dar nici nu stiu care e. Care ar trebui sa fie? Se presupune ca de mic esti pus pe un drum de multe ori ales de parinti,alteori pornesti pe un drum pe care direct sau indirect ti-l alegi singur....eu n-am un drum al meu,merg pe drumurile altora...si ma impiedic,si cad ...dar totusi continui sa merg pe acelasi drum.Din cand in cand imi schimb traseul: dreapta,stanga tot una...tot pe drumul altuia merg. Si ma simt fara rost,fara scop...cat poate sa reziste cineva sa mearga fara un scop?Deobicei mergi sperand la un viitor mai frumos,mai bun,mai plin....cine imi garanteaza mie un asa viitor ? - nimeni! Sperand la un viitor "altfel" nu faci decat sa iti alimentezi sufletul cu o speranta toxica...care ajunge in cele din urma sa te omoare.Suferinta va inceta atunci cand va inceta si speranta.Suna foarte pesimistic,dar in momentul asta nu vad viata in culori,nici macar gri...la mine intotdeauna a fost alb sau negru,si intotdeauna mi-a placut asa,fara alte oportunitatii,fara alte kkturi d-astea idealistice....ori alb ori negru! Alege...sau invata-ma sa vad in culori.
hmmm ejti cham stranie scz pt mesajul trecut dar nu am citit tot blogul ... din cate vad ejti genul de fata care are o mandrie mai mare decat creier si asta o sa te incurce foarte mult dar dah.. cine stie eu unu itzi urez noroc :)))
RăspundețiȘtergereAm vrut sa mai scriu ceva dar nu are rost las-o balta .....