De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

miercuri, 30 ianuarie 2013

Un vid pustiu

-Lasa'ma !!! te rog, doar lasa-ma sa plec. acum si pentru totdeauna.
-Nu vreau. Vreau sa te am, mereu si pentru totdeauna
- Nu se poate. Destul
- Nu te mai suport ! De ce te incapatanezi sa faci mereu ce vrei, sa reactionezi asa..nu vrei sa intelegi ca ne faci rau.
-Ipocritule!!! Ia-ti hainele si pleaca !! Du-te la ma-ta !!!



Si a ramas acolo, singura..in camera lor, casa lor. Si daca te furisezi uitandu-te pe geam o vezi inca acolo. Cu ochii in lacrimi se uita cu dor spre usa. Dar el nu apare iar ea nu vrea sa-l cheme inapoi. Sigur  ca se gandeste ca si un beep daca i-ar da el ar sari imediat, ar veni inapoi, ar strange-o in brate si i-ar zice cat ii era de dor. Asa ca sta zilnic cu mana pe telefon, si cand se aproprie momentul...cand durerea din ea ii pune capat arunca telefonul...si o poti auzi de la 2 strazi distanta cum il injura si isi blesteama zilele prin casa. Imi place vulnerabilitatea ei, se vede bine de la fereastra mea. Ma amuza cateodata sa o aud asa, insa cand ii vad ochii tragedia ei devine reala,o pot simti si eu. Drama ei e in definitiv a mea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu