Powered By Blogger
De ce am decis sa fac public acest blog? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezenta in paginile lui...

miercuri, 30 ianuarie 2013

Un vid pustiu

-Lasa'ma !!! te rog, doar lasa-ma sa plec. acum si pentru totdeauna.
-Nu vreau. Vreau sa te am, mereu si pentru totdeauna
- Nu se poate. Destul
- Nu te mai suport ! De ce te incapatanezi sa faci mereu ce vrei, sa reactionezi asa..nu vrei sa intelegi ca ne faci rau.
-Ipocritule!!! Ia-ti hainele si pleaca !! Du-te la ma-ta !!!



Si a ramas acolo, singura..in camera lor, casa lor. Si daca te furisezi uitandu-te pe geam o vezi inca acolo. Cu ochii in lacrimi se uita cu dor spre usa. Dar el nu apare iar ea nu vrea sa-l cheme inapoi. Sigur  ca se gandeste ca si un beep daca i-ar da el ar sari imediat, ar veni inapoi, ar strange-o in brate si i-ar zice cat ii era de dor. Asa ca sta zilnic cu mana pe telefon, si cand se aproprie momentul...cand durerea din ea ii pune capat arunca telefonul...si o poti auzi de la 2 strazi distanta cum il injura si isi blesteama zilele prin casa. Imi place vulnerabilitatea ei, se vede bine de la fereastra mea. Ma amuza cateodata sa o aud asa, insa cand ii vad ochii tragedia ei devine reala,o pot simti si eu. Drama ei e in definitiv a mea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu