Iar...din nou !

Azi...acum...iar...din nou... am plans...am varsat lacrimi pentru trecut. M-am surprins si pe mine ca m-am lasat iar prada acelui sentiment, acelui dor...m-am lasat izbita in plin de nostalgia pe care am incercat atat de mult sa o suprim. Absenta asta... absenta ta, absenta altora e ciudata, e inspaimantatoare uneori si cumplita de cele mai multe ori noaptea.

Am inceput sa cred ca fericirea mea are termen de valabilitate ! Ma bucur insa ca am putut sa imi mentin asa zisa fericire macar o luna; o luna in care am zambit intruna, am ras fara motive si pana la lacrimi, m-am bucurat pentru lucruri simple de la oameni care mi-au devenit acum suport, am visat...am visat mult si am din nou speranta. Presupun ca mi-am revenit un pic dupa caderea mea, sunt in proces de renastere... dar oare atunci cand renasti iti permiti sa ai recaderi ?

Am incercat sa ignor orice lucru, poze , amintiri sau vorbe care mi-ar putea aduce aminte de trecut, de orice fel de trecut nu doar de trecutul cu tine si asta pentru a imi mentine starea. Ma gandeam cateodata ca ar putea fi doar o minciuna...o minciuna mare atat pentru mine cat si pentru alti. Dar ma simt bine cand cei din jurul meu imi spun ca am slabit, ca sunt fericita, ca sunt mai frumoasa, ca sunt zambitoare, ca am prea multa energia... ma bucur sa aud asta pentru ca atunci inseamna ca munca mea functioneaza...ca nimic nu e van. dar numai eu stiu cu ce ma lupt in singuratatea mea,cu cate cosmaruri si fantome ma cert doar pentru a purta un zambet frumos a doua zi dimineata.

Dar azi, azi si doar azi imi permit sa cad. sa ma ia valul asta de regrete, de amintiri si resentimente si sa ma duca departe...cat de departe vrea el....azi imi dau voie sa ma doara iar. doar azi...pentru a uita maine iar. Maine trebuie sa ma trezesc mai frumoasa ca niciodata, sa imi pun fardul pe pleoape,rujul pe buze si zambetul odata cu el...maine trebuie sa cad in ignoranta !

de ce iti pasa proasto?

Ca in fiecare seara se gandeste la acelasi lucru...de ce ii pasa? pentru ce ii pasa? in seara asta era un pic mai speciala...inconjurata de 4 pereti albi si goi,singura si inlacrimata se gandea doar la cei care pana ieri faceau parte din viata ei. Nu era nimic perfect dar era frumos, era frumos sa stie ca e inconjurata de oameni care o iubesc,oameni pentru care si-ar fi dat viata oricand.
Dar oamenii aia nu mai sunt. au plecat putin cate putin cate unu, si e acum singura. Singura in casa asta care pare atat de mare, singura intr-o casa sufocata de amintiri. Singura si ingropata in regrete.
Si de ce ii pasa, pana la urma ? de ce i-a pasat mereu de fiecare persoana care i-a intrat in viata? de ce si pentru ce cand la sfarsit a plecat pentru a nu se mai intoarce....
Se uita la ea in oglinda si isi spune singura "uita copila ! " da cum sa uite? cand fiecare lucru ii aduce constat aminte ca ei au fost si nu mai sunt. si nu e nimeni care sa le tina locul.
Are senzatia uneori ca le-a facut pe toate, ca a trecut ori prin prea multe ori prea putine. Uneori seara, cand pune capul pe perna, simte ca a trait destul, ca e prea infundata in regrete si resentimente.

Tu !

Incep acum sa imi dau seama cum esti tu cu adevarat, nu cum pari la inceput sau cum pretinzi ca esti. Ci tu cu adevarat. acolo inauntrul tau, in locul cel mai ascuns al sufletului tau,al gandului tau. Cum te ascunzi dupa niste lucruri care nu sunt nici pe jumatate reale pe cat vrei tu sa para si te folosesti de ele pentru a tine aproape oameni pe care ti-e frica ca o sa ii pierzi. Vrei sa pari omul bun, omul curat care e diferit de noi restul prin bunatatea sufletului,dar defapt esti mai murdar ca noi toti. pentru ca vezi tu...noi astia rai recunoastem ce suntem, strigam in gura mare si stie o tara intreaga ce avem in sufletul nostru, in schimb tu! haha ... tu te ascunzi, tu te feresti, tu esti fals ! asta te face pe tine mai rau decat noi.

Sau daca ma gandesc mai bine, poate stii ce esti si tu... dar nu vrei sa arati, nu vrei sa accepti...vrei sa te stie lumea dupa ambalaj. Si daca e asa... mi-e mila de tine. Esti ca un mar frumos, mare, rosu care atunci cand il vezi in piata iti lasa gura apa...si il cumperi ! il cumperi chiar si daca costa un milion doar sa il ai pe cel mai frumos...si cand ajungi acasa iti dai seama ca te-ai furat singur, ai luat marul cel mai urat, cel mai scarbos.

Ma uimesc mereu de cata falsitate ai in tine.

Da ori ba ?!

"Te voi avea in patul cu pacate,
Udat de lacrimi ce-au cazut incet,
Si vei pleca la fel ca restul, poate..."

Oare am fost creati pentru a ne completa unul cu altul...sau putem sa traim si unul fara celalalt?

De multe ori spunem "nu ma defineste pe mine unu/una " - insa ajungem la final si il vrem inapoi,pe cel care pana mai ieri nu ne-a definit. Ramai la final cu amintirea unei clipe,unui cuvant... iar aceea amintire iti vine ca un flesh in fata ochiilor de fiecare data cand te gandesti la el. Te ineci in amintiri. Iti ocupi timpul cu lucruri prostesti si crezi ca ai reusit sa uiti,ai reusit sa treci peste, insa nu e adevarat amintirea acelui sentiment te va insoti pana in ultima clipa a ta. Adormi cu gandul ca maine va fi mai bine, iti spui singur " Maine am sa uit. Maine am sa fac ceva cu viata mea. " insa acel maine nu vine. Acel " maine " se transforma in alt "maine " si continui asa pana cand cineva te scoate din cacatul in care zaci.

Noi spunem ca suntem puternici, ca nu avem nevoie de cineva langa noi. Cand il avem il dam la o parte iar cand pleaca il cerem inapoi. Si pana la urma ce ne face cu adevarat puternici: faptul ca nu avem nevoie de cineva langa noi sau ca recunoastem ca asa e?

vreau, nu vreau.

Se spune ca nu noi decidem cine intra in viata noastra,insa noi putem decide cine ramane. Sa fie oare asta adevarat ? avem puterea de a pastra pe cineva in viata noastra pentru totdeauna fie el un amic oarecare,o prietena sau un iubit ? tind sa cred ca nu. mai ales atunci cand persoana aceea nu mai vrea sa mai stea in viata ta. Cum reusesti atunci sa pastrezi in viata ta pe cineva care nu mai vrea sa faca parte din ea ? nu poti sa il obligi,lupti ceva timp...incerci sa faci orice doar ca sa menti acea conexiune care va leaga,insa esuezi. si atunci vrei nu vrei trebuie sa te resemnezi. Trebuie sa te resemnezi cu gandul ca nu o sa te mai sune, ca nu o sa te mai caute, ca nu o sa mai fie acolo cand o sa ai o problema sau cand o sa ai o veste buna sa impartasesti. Trebuie sa accepti si sa mergi mai departe,in niciun caz nu trebuie sa ramai in trecut. Treci si tu mai departe asa cum a trecut si ea.

Pana la urma tot raul spre bine !