Operatie pe suflet deschis :|

Intr-o ora intru in operatie,si sper ca doctorii sa-mi scoata tot ce simt pentru tine ! La asta ma gandeam in timp ce ma indreptam spre spital.Traficul din bucuresti era infernal,dar ma bucuram pentru ca cu cat aveam mai mult timp in care eram constienta cu atat mai bine,aveam timp sa imi intiparesc si mai bine in minte chipul lui,vocea lui,zambetul lui,felul in care ma strangea in brate ca si cum as fi fost numai al lui,suavitatea vocii lui cand imi spunea ca ma iubesti. Aveam timp sa imi reamintesc fiecare minut petrecut cu el. Incercam sa imi amintesc modul in care ma privea la inceput,felul in care ma tinea de mana...dar nu reuseam pentru ca de fiecare data cand el era in mintea mea nu-mi veneau in cap decat ultimele lui cuvinte,atat de dure incat au distrus o inima in seara aia....au transformat-o inapoi in gheata.

A rostit cuvinte ce au durut mult prea tare,cuvinte ce probabil le meritam mai mult sau mai putin...cuvinte ce pot raci imediat un suflet cald. Iar atunci inima mea a inceput sa riposteze,o reactie frecvent intalnita,protejandu-ma de durere,simtind in schimb o amorteala a inimii,a mintii. Asa numita anestezie emotionala-starea care ne invalui atunci cand viata ne da prea multe palme. Ma auzeam spunand ca "nu simt nimic! ".... Un gand chinuitor urmat apoi de o avalansa de ganduri care m-au trezit din somnul anesteziei.Auzindu-ma apoi spunand "eu sunt de vina!"

In timp ce eram in salon asteptand sa treaca minutele pana cand aveam sa intru in operatie,ma gandeam ca nu as vrea sa mai ma trezesc...sincer imi era frica sa ma trezesc,iar frica mea se adeverise durerea inimii mele era mult mai mare decat durerea operatiei in sine.Nu vroiam calmante pentru durerea aia.Vroiam calmante pentru inima.Exista asa ceva? sa poti sa iei niste pastile si sa uiti toate sentimentele pentru o persoana?Exista injectii pentru anestezie emotionala? Putem sa scoatem cu bisturiul sentimente,ganduri,amintiri care dor? Dar suntem oameni iar noi nu operam cu bisturiul ci cu ganduri care pot taia mai rau,nu avem pansament ci doar speranta,nu aveam cum sa coasem la loc ca rana sa se sudeze mai usor ci o lasam sa se vindeca in timp,si intotdeauna raman cicatrici care le purtam cu noi toata viata.

Eram nervoasa,in timp ce asteptam zbuciumul inimii mele se accentua si ma intepa iar si iar.Tot ce doream era sa iti aud vocea sa ma linistesc,sa-mi spui ca o sa fie bine si ca ma astepti la iesire.....dar nu a fost sa fie asa. Durerile sunt mari si nu au numar,si vazundu-ti fata in amintirile mele ma chinuiam sa nu clipesc,ca nu cumva sa imi curga o lacrima pe obraz,ca nu cumva sa vezi ca sunt la necaz...De-ai putea patrunde in ochii mei nu m-as mai chinui!

In timp ce eram pe patul de operatie ultimele mele momente de constiinta ti-au apartinut tot tie...

Doctorul:"Simti cald?"

Eu:"da..."

Doctorul:"o sa adormi imediat,n-o sa simti nimic." ---- "ai prieten?"

Eu:"nu chiar,am avut"

Doctorul:"ti l el?"

Eu:"da mult..."

Doctorul:"uite cand te trezesti o sa fie langa tine! Acum numara pana la 10 si o sa adormi"

Eu:"n-o sa fie..." iar in ultimele secunde am avut grija sa imi reamintesc singura in gand ca te iubesc ..."te iubesc,te iubesc,te iubesc...."

si am ramas inconstienta...